Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Sinele și Individualitatea

pagina 1

Discipolul: Discipolul: Moartea dizolvă complet personalitatea unei ființe, astfel încât ea să nu mai aibă o nouă naștere, la fel ca râurile ce se varsă în ocean pierzându-se complet în acesta?
Maestrul: Apele se evaporă și se reîntorc pe coline sub formă de ploaie, pentru a curge în rîuri care se varsă din nou în ocean; tot astfel, ființa își pierde în timpul somnului profund starea sa de ființă separată de Tot, pentru a o regăsi când se trezește, conform samskaras-urilor sau tendințelor datorate trecutului. (Latentele psihice al căror fascicol provoacă apariția spectacolului lumii). La fel se întâmplă și la moarte. Individualitatea unei persoane care mai are încă samskarasuri nu se pierde.

Discipolul: Cum este posibil acest lucru?
Maestrul: Privește un copac ale cărui ramuri au fost tăiate: el reînmugurește. Atâta vreme cât rădăcinile sale nu sunt moarte, copacul continuă să crească. În același fel, samskaras-urile, care plonjează pur și simplu în Inimă în momentul morții, dar care prin această cufundare nu sunt distruse, determină reîncarnarea atunci când sosește momentul potrivit. Astfel renaște Jiva.

Discipolul: Dar cum acești Jiva nenumărați și universul imens a cărui existență o însoțește pe-a acestora, pot să izbucnească din aceste samskaras-uri atât de subtile care s-au cufundat în Inimă în momentul morții?
Maestrul: Banyanul (arbore foarte mare) se naște dintr-o sămânță minusculă; tot astfel, Jivasii și universul întreg cu nume și formă germinează și cresc plecând de la samskaras-uri imateriale.

Discipolul: Cum emană individualitatea din Sinele Absolut și cum este posibilă reîntoarcerea sa în Sine?
Maestrul: La fel cum o scânteie pornește din foc, tot astfel individualitatea emană din Sinele Absolut. Scânteia este ego-ul. În cazul lui Ajnani (omul ignorant) ego-ul se identifică cu obiectul chiar în momentul apariției acestuia. El nu poate subzista fără această relație cu obiectele; ea este datorată lui Ajnana (ignoranță) a cărei distrugere este chiar scopul eforturilor spirituale. Dacă această tendință de a te identifica cu lucrurile este distrusă, ego-ul devine atât de pur încât el sfârșește prin a se uni cu Sursa sa. Falsa identificare de sine cu corpul se numește Devatma-Buddhi sau ideea că "Eu sunt corpul." Această idee trebuie să disparăpentru a putea realiza un progres pe calea spirituală.

Discipolul: Cum trebuie să procedăm pentru a dezrădăcina această idee că "eu sunt corpul"?
Maestrul: În Sushupti sau somnul profund fără vise exiști fără ca această existență să fie asociată corpului sau mentalului, deși o asemenea relație există în celelalte două stări de conștiință. Dacă ați fi una cu corpul, cum ați putea exista fără el în Sushupti? Vă puteți separa de ceea ce este exterior, dar nu vă puteți despărți de cele cu care sunteți indisolubil unit. Deci nu sunteți una cu corpul. Trebuie să ajungeți să înțelegeți aceasta în starea de veghe. Studiem cele trei stări (de veghe, de somn cu vise, de somn fără vise) pentru a dobândi această cunoaștere.

Discipolul: Cum ego-ul, care se manifestă doar în limitele celor două stări, poate totuși să încerce să realizeze Sinele care înglobează toate cele trei stări?
Maestrul: Trăim experiența ego-ului pur în intervalele dintre două stări sau între doua gânduri. Ego-ul se aseamană cu o omidă care nu părăsește o frunză decât după ce s-a agățat de o alta. Îi putem cunoaște adevărata sa natură numai atunci când am pierdut orice contact cu obiectele sau cu gândurile. Trebuie să înțelegem că în acest interval se manifestă Realitatea constantă și imuabilă, adevărata noastră ființă, datorită convingerii pe care ne-o dă studiul celor trei stări: Jagrat, Swapna, Sushupti.