aham si ahamvritti - pagina 1
Discipolul: Cum o cautare realizata prin intermediul egoul-ui ne poate revela faptul ca el este ireal?
Maestrul: Existenta egoului face parte din lumea fenomenelor. il putem transcende absorbindu-ne in sursa de unde se ridica Ahamvritti (sentimentul de „Eu”, care este permanent la omul obisnuit).
Maharishi afirma ca aceasta „forma mentala” (a eului Ahamvritti) este sursa tuturor celorlalte forme mentale, adica a intregii experiente in lumea manifestata.
Discipolul: Ahamvritti (sentimentul egoului) nu este totodata una din cele trei forme sub care se manifesta egoul? Yogavasishtha, ca de altfel si alte texte stravechi, vorbesc despre trei forme ale egoului.
Maestrul: Este adevarat. Au fost descrise „trei corpuri” ale egoului: material, subtil (astral) si cauzal. Aici nu este vorba decat de o analiza. Daca metoda folosita pentru a face aceasta analiza ar fi trebuit sa depinda de forma egoului, puteti fi siguri ca niciodata, nici o cautare adevarata nu ar fi fost posibila: formele pe care le poate lua egoul sunt multe. Atmavichara (investigarea de sine, introspectia, cautarea in sine insusi a Realitatii Absolute, realizata dupa o metoda rationala) cere ca voi sa o realizati cu o singura forma a egoului, adica cu Ahamvritta.
Discipolul: E posibil totodata ca ea sa ramana incapabila sa realizeze Jnana (cunoasterea; a experimenta continuu starea „Eu sunt Brahman (Supremul Absolut)”, „Totul este Sinele”)?
Maestrul: Cautarea Sinelui, al carui fir conducator este Ahamvritti, este comparabila cu cautarea unui caine care isi gaseste stapanul gratie mirosului sau. Stapanul se poate gasi intr-un loc indepartat, necunoscut. Totusi aceasta nu-l impiedica cu nimic pe caine sa revina langa el. Mirosul stapanului este pentru animal un indiciu infailibil. Nimic altceva: vesmantul sau, statura – nu conteaza pentru caine. Cainele se ataseaza fara greseala mirosului, in timp ce isi cauta stapanul si in final el reuseste sa il regaseasca.
Discipolul: Ramane totusi intrebarea: De ce trebuie sa cautam sursa lui Ahamvritti excluzand toate celelalte Vrittisuri (turbion mintal, orice fapt psihic, orice idee, orice sentiment, orice nuanta afectiva) pentru a ajunge la realizarea Sinelui?
Maestrul: Cuvantul Aham este prin el insusi foarte sugestiv. Cele doua litere care il compun, A si ha, sunt prima si ultima litera a alfabetului sanskrit. Acest cuvant ne sugereaza ca totul este inclus in el. De ce? Pentru ca Aham semnifica existenta in ea insasi. Desi conceptul de „Eu” sau de „Eu sunt” este desemnat de obicei prin termenii Ahamvritti, el nu se aseamana totusi cu celelalte Vrittisuri (fenomene psihice) ale mentalului. Spre deosebire de acestea din urma care nu sunt legate in mod esential unele de altele, Ahamvritti este legat in mod egal, prin insasi natura sa, de fiecare din celelalte Vrittisuri. El difera deci de celelalte intr-un mod fundamental. Cautarea sursei din care se naste Ahamvritti nu vrea deci doar sa duca la fundamentele unei forme de ego ci chiar la sursa din care emana eu, atunci cand acesta ia forma de Ahamvritti, implica in mod necesar sa fi fost transcens egoul sub toate celelalte forme.
Discipolul: Admitand ca Ahamvritti include in esenta sa toate formele de ego, de ce trebuie totusi sa alegem acest Vritti si nu un altul atunci cand cautam Sinele?
Maestrul: Deoarece el este continutul ireductibil al tuturor experientelor voastre; deoarece cautand sursa sa adoptati singura metoda care poate fi utilizata pentru a ajunge la Sine. Se spune ca egoul poseda un corp cauzal. Cum credeti ca puteti sa faceti din el obiectul investigatiei voastre? Atunci cand el se afla in aceasta forma, voi sunteti cufundati in tenebrele somnului.
| 1 | 2 | 3 | 4 | Inainte > | Ultima >> |