Ramana Maharshi

Ramana Maharshi - Aham și Ahavritti

pagina 1

Discipolul: O căutare realizată prin intermediul ego-ului, cum ne poate revela faptul că acesta este ireal?
Maestrul: Existența ego-ului face parte din lumea fenomenelor. Îl putem transcende absorbindu-ne în sursa de unde se ridică Ahamvritti (sentimentul de „Eu”, care este permanent la omul obișnuit).

Maharishi afirmă că această „formă mentală” (a eu-lui Ahamvritti) este sursa tuturor celorlalte forme mentale, adică a întregii experiențe în lumea manifestată.

Discipolul: Ahamvritti (sentimentul ego-ului) nu este totodată una din cele trei forme sub care se manifestă ego-ul? Yogavasishtha, ca de altfel și alte texte străvechi, vorbesc despre trei forme ale ego-ului.
Maestrul: Este adevărat. Au fost descrise „trei corpuri” ale ego-ului: material, subtil (astral) și cauzal. Aici nu este vorba decât de o analiză. Dacă metoda folosită pentru a face această analiză ar fi trebuit să depindă de forma ego-ului, puteți fi siguri că niciodată, nici o căutare adevărată nu ar fi fost posibilă: formele pe care le poate lua ego-ul sunt multe. Atmavichara (investigarea de sine, introspecția, căutarea în sine însuși a Realității Absolute, realizată după o metoda rațională) cere ca voi să o realizați cu o singură formă a ego-ului, adică cu Ahamvritta.

Discipolul: E posibil totodată ca ea să rămână incapabilă să realizeze Jnana (cunoașterea; a experimenta continuu starea „Eu sunt Brahman (Supremul Absolut)”, „Totul este Sinele”)?
Maestrul: Căutarea Sinelui, al cărui fir conducător este Ahamvritti, este comparabilă cu căutarea unui cîine care își găsește stăpânul grație mirosului său. Stăpânul se poate găși într-un loc îndepărtat, necunoscut. Totuși aceasta nu-l împiedică cu nimic pe cîine să revină lângă el. Mirosul stăpânului este pentru animal un indiciu infailibil. Nimic altceva: veșmântul său, statura – nu contează pentru cîine. Cîinele se atașează fără greșeală mirosului, în timp ce își caută stăpânul și în final el reușește să-l regăsească.

Discipolul: Rămâne totuși întrebarea: De ce trebuie să căutăm sursa lui Ahamvritti excluzând toate celelalte Vrittisuri (turbion mintal, orice fapt psihic, orice idee, orice sentiment, orice nuanță afectivă) pentru a ajunge la realizarea Sinelui?
Maestrul: Cuvântul Aham este prin el însuși foarte sugestiv. Cele două litere care îl compun, A și ha, sunt prima și ultima literă a alfabetului sanskrit. Acest cuvânt ne sugerează că totul este inclus în el. De ce? Pentru ca Aham semnifică existența în ea însăși. Deși conceptul de „Eu” sau de „Eu sunt” este desemnat de obicei prin termenii Ahamvritti, el nu se aseamănă totuși cu celelalte Vrittisuri (fenomene psihice) ale mentalului. Spre deosebire de acestea din urmă care nu sunt legate în mod esențial unele de altele, Ahamvritti este legat în mod egal, prin însăși natura sa, de fiecare din celelalte Vrittisuri. El diferă deci de celelalte într-un mod fundamental. Căutarea sursei din care se naște Ahamvritti nu vrea doar să ducă la fundamentele unei forme de ego ci chiar la sursa din care emană eu, atunci când acesta ia forma de Ahamvritti, implică în mod necesar să fi fost transcens ego-ul sub toate celelalte forme.

Discipolul: Admițând că Ahamvritti include în esența sa toate formele de ego, de ce trebuie totuși să alegem acest Vritti și nu un altul atunci când căutăm Sinele?
Maestrul: Deoarece el este conținutul ireductibil al tuturor experientelor voastre; deoarece căutând sursa sa adoptați singura metodă care poate fi utilizată pentru a ajunge la Sine. Se spune că ego-ul posedă un corp cauzal. Cum credeți că puteți să faceți din el obiectul investigației voastre? Atunci când el se afla în această formă, voi sunteți cufundați în tenebrele somnului.